O simpla durere?

Stăteam în faţa semineului unde lemnele ardeau mocnit,  iar eu , mă gândeam ….mă gândeam la tine, mă gandeam la noi …. Stăteam şi mă uitam la poza de pe noptieră …poaza cu noi doi .. o poză banală  şi totuşi o poză care însemna totul . Mă gândeam la cât de mult mi-aş dori să fi lângă mine .Să mă iei în braţe să îmi spui că nimeni nu o să ne despartă şi că viaţa e doar o joacă , ca e uşoară ca un fulg şi lipsită de probleme , dar…nu a fost aşa. Tu nu erai acolo în locul tău era doar umbra ta, în locul  trupului tău moale era doar aşternutu aspru şi tare, în locul răsuflării tale calde era doar aerul rece şi crud…Ce n-aş fi dat pentru o clipă de iubire doar o clipă …să te am acolo în faţa mea să îmi şopteşti că totul “ va fi  bine “... Dar tu nu erai acolo . Şi te visam , te visam cu alta, visam cum îi mângâi părul şi îi săruţi buzele şi pentru ce? Pentru o noapte de iubire? Pentru o noapte de pasiune ai renunţat la mine? La magia dintre noi? ...Eram sigură şi mă gândeam... mă întrebam dacă speraţa poate să mă salveze, dacă dragostea poate să reînvie şi dacă iubirea poate să dureze? Oare? … Oare de ce mă gândeam la tine la un mod de a salva totul când ştiam că totul s-a sfârşit? Şi atunci am ridicat privirea şi un strop de apă se rostogolea pe geam, un strop care aparent nu însemna nimic dar care în adâncu suflerului meu ştiam că  era însăşi lacrima mea, însăşi durerea …. Cerul plângea la fel ca şi mine ...Dar, oare plângea pentru noi? Oare noi am însemnat ceva? Aş vrea să vi aici lângă mine să îmi zici că visez şi ca tu eşti lângă mine ...dar nu e aşa şi uite, încă un strop ...