Ce este
durerea?Oare o cunoşatem? De câte feluri poate fi? Care este durerea supremă?
….Oare există răspunsuri la întrebările acestea ….
Oare este posibil ca durerea psihică să
se îmbine cu cea fizică ? Ei bine , mulţi zic că da ! Este ca atunci când
o mamă cu un copil face un accident şi sunt grav răniţi, copilul parăsind lumea
definitiv în timp ce mama reuşeste să
scape cu viaţa având multimple fracturi. Toată lumea ştie că acea femeie nu va
mai putea privii viaţa ca înainte …Ea însăşi ştie că de fiecare dată când va
vedea un copilaş îl va asemăna cu al ei şi sufletul ei va ţipa de durere … chiar dacă ea nu conştientizează , mama, va
fi pierdută într-o lume plină de agonie ,o lume doar a ei creată după propriile
concepte unele lipsite de fericire şi… chiar de viaţă …. Dar oare de ce vorbesc
numai despre un accident durerea este des înatâlnită la adolescenţi ,unii
dintre ei nu cunosc alt sentiment.Nu e nevoie să ai o problemă mare ca să cunoşti
durerea , este destul ca părinţi tăi să
se certe sau ca tu să fi certat cu ei , sau ca simplu tău prieten să uite de
tine şi de prietenia dintre voi trădându-te, desigur nu sunt dureri care rămână
.. “ele trec” . Aşa spune
lumea dar într-o zi dădusem peste o reclamă în catalogul AVON al colegei în care scria “ Rănile trec, Durerea
rămâne !“ aşa este durerea ! Nu este vindecată în totalitate niciodată …
rămân cicatrici care la fiecare lovitură se deschid iar şi “sângele” curge din
nou cu putere, fie că acesta este arătat prin ură sau printr-o simplă lacrimă ;
el este prezent în inimă,…precum şi în lumea reală ….
... Mă plimbam
singură în parc acum 2 zile şi observam lumea, mă uitam în jurul meu şi vedeam
o multitudine de sentimente : de la frica unui copilaş care nu îşi găsea mama
la bucuria altuia, tristeţea şi supărarea
altora precum şi neâncrederea şi ura care îşi făceau simţită prezenţa …. La
câţiva paşi de mine , pe o bancă era o adolescentă, de o seamă cu mine ,bănuiesc,
care plângea tăcută cu lacrimi mici rostogolindu-se pe obraji ,ţinând în mană strâns o hârtie şi mă întrebam “Oare ce a păţit?”… Dar tot ce am
aflat au fost lacrimile şi privirea
ei plină de durere … am mai văzut un
tânăr care se plimba singuratic cu căştile în urechi probabil gândinduse la
fata care l-a părasit sau la prostia pe care a făcut-o sau la viaţă în general
.În ochii lui se citea durerea nemărginită precum şi regret şi ură, totul la un
loc …. Oare cum putem avea mai multe sentimente într-o singură secundă ?cum
poate fi iubire şi ură sau durerea cu placerea…
…
Aşa cum există şi raiul cu iadul …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu