Teddy...

Stiu că nu am mai scris de mult timp dar acum o săptpmână am primit un maill de la profesoara de franceză. acest maill mi-a atras atenţia într-un mod ciudat şi m-am gândit să îl împărtăşesc cu voi...sper să vă placă 

   

                "In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult. Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, ra baietelul numit Teddy Stallard. Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul. Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4. La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui". Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai,dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea". Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva". Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei". De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy. Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro.

Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietresi o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos.Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama". Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora.In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi. Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau. Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata. Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy.

Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai

buna profesoara pe care o avuse. Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara. Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard. Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori. Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui.Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy. S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine.Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva." Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine." 

 
MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin
ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).
       
Si nu uita!: Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde
o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!

Durerea ….

 Ce este durerea?Oare o cunoşatem? De câte feluri poate fi? Care este durerea supremă?

            ….Oare  există răspunsuri la întrebările acestea …. Oare este posibil ca durerea psihică  să se îmbine cu cea fizică ? Ei bine , mulţi zic că da ! Este ca atunci când o mamă cu un copil face un accident şi sunt grav răniţi, copilul parăsind lumea definitiv în  timp ce mama reuşeste să scape cu viaţa având multimple fracturi. Toată lumea ştie că acea femeie nu va mai putea privii viaţa ca înainte …Ea însăşi ştie că de fiecare dată când va vedea un copilaş îl va asemăna cu al ei şi sufletul ei va ţipa de durere  … chiar dacă ea nu conştientizează , mama, va fi pierdută într-o lume plină de agonie ,o lume doar a ei creată după propriile concepte unele lipsite de fericire şi… chiar de viaţă …. Dar oare de ce vorbesc numai despre un accident durerea este des înatâlnită la adolescenţi ,unii dintre ei nu cunosc alt sentiment.Nu e nevoie să ai o problemă mare ca să cunoşti durerea , este destul  ca părinţi tăi să se certe sau ca tu să fi certat cu ei , sau ca simplu tău prieten să uite de tine şi de prietenia dintre voi trădându-te, desigur nu sunt dureri care rămână .. “ele trec” . Aşa spune lumea dar într-o zi dădusem peste o reclamă în catalogul AVON al colegei în care scria “ Rănile trec, Durerea rămâne !“ aşa este durerea ! Nu este vindecată în totalitate niciodată … rămân cicatrici care la fiecare lovitură se deschid iar şi “sângele” curge din nou cu putere, fie că acesta este arătat prin ură sau printr-o simplă lacrimă ; el este prezent în inimă,…precum şi în lumea reală ….

               ... Mă plimbam singură în parc acum 2 zile şi observam lumea, mă uitam în jurul meu şi vedeam o multitudine de sentimente : de la frica unui copilaş care nu îşi găsea mama la bucuria altuia, tristeţea şi  supărarea altora precum şi neâncrederea şi ura care îşi făceau simţită prezenţa …. La câţiva paşi de mine , pe o bancă era o adolescentă, de o seamă cu mine ,bănuiesc, care plângea tăcută cu lacrimi mici rostogolindu-se pe obraji  ,ţinând în mană strâns o hârtie şi  mă întrebam “Oare ce a păţit?”… Dar tot ce am aflat au fost lacrimile  şi privirea ei  plină de durere … am mai văzut un tânăr care se plimba singuratic cu căştile în urechi probabil gândinduse la fata care l-a părasit sau la prostia pe care a făcut-o sau la viaţă în general .În ochii lui se citea durerea nemărginită precum şi regret şi ură, totul la un loc …. Oare cum putem avea mai multe sentimente într-o singură secundă ?cum poate fi iubire şi ură sau durerea cu placerea…

                                                … Aşa cum există şi raiul cu iadul …

Clasa a VI a

“Viaţa e scurtă trăieşte-o la maxim!!!”

        Asta susţine toată lumea în ziua de azi ,chiar şi clasa a-VI- a

a Colegiului Naţional Unirea Braşov …

-         De ce trebuie trăită viaţa la maxim?  De ce nu ne putem mulţumi doar cu micile frumuseţi aduse de fiecare lucru mărunt ?

-         Pentru că suntem mereu dornici de avenură : Aşa mi-a raspuns astăzi un copilas la clasa a VI a

-         De ce vreţi aventură? De ce nu vă ajung simplele activităţi practicate zi de zi ?

-         Pentru că sunt plictisitoare  (afirmaţie urmată de o serie de oftaturi) …

-         De ce sunt plictisitoare? De ce nu faceţi ceva interesant în fiecare zi şi la sfarşitul zilei  să fiţi mândri spunând  “Am realizat asta, sunt bucuros/bucuroasă “?

-         Pentru că şcoala nu ne permite libertatea de a face ceva pe cont propriu şi inedit.

-         Dar de ce crezi asta şcoala îţi permite multe, dacă şti la cine să apelezi !

-          Nu e adevarat şcoala îţi oferă o bancă şi îţi “mănâncă” 7 ore în fiecare zi din scurta viaţă  pe care o avem !

-         Ce altceva ţi-ai dori să faci în cele 7 ore dacă ai putea renunţa la şcoală ….

-         Multe aş zbura …

-         M-aş juca

-         Aş inventa ceva ,

-         Aş călători ,

-         Aş inventa haine

     (astea au fost raspunsurile mai multor copilaşi  )

-         Dar nu v-aţi plictisi de joacă ,de călătorit sau de zburat?

-         Am găsi alte ocupaţii. Am inventa jocuri noi…

-         Dar fără şcoală nu puteţi realiza nimic, pentru că nu acumulaţi cunostinţele necesare!

-         Asta zic toţi fără şcoală ai avea mai mult timp pntru a inventa şi a te axa pe ceea ce te interesează ….

…oare au dreptate ? ….

Anotimpuri ……

E toamnă şi la propriu şi la figurat … ei bine te întrebi ce înseamnă şi asta ? Te lămuresc acum ! Te-ai întrebat vreodată de ce omul seamănă cu natura..sau dacă seamănă ?

De ce toamna când frunzele cad ,oamenii preferă să iasă afară să se joace prin frunze, sau atunci când eşti trist preferi să te plimbi prin parc unde eşti atent la fiecare detaliu , fiecare frunză iar culorile copacilor te linistesc şi parcă îţi dau noi spranţe . Iarna când e frig parcă numai tineretul se bucură şi abia aşteaptă să facă oameni de zăpadă şi sa se bulgărească  în timp ce oamenii bătrâni se retrag langă şemineu cu o carte în mână şi citesc …de ce când eşti trist ,iarna ,preferi să te cuibăreşti lângă foc cu o cană de ceai în mână în loc să ieşi afară aşa cum faci primăvara , vara sau toamna  ? De ce vara preferi să stai întins pe iarbă si să te relaxezi în loc să faci plimbări lungi sau, de ce primăvara admiri florile în timp ce iarna ţi-ai dori să vezi şi alte flori înafară celor de gheaţă ? de ce când întrebi un copil “care este anotimpul tău preferat  ? ” îţi va răspunde iarna , în timp ce un bătrân ţi-ar răspunde “primăvara sau vara “…

                                  

    …. Ştiu că nu te-am lămurit …

…hmm ,dar oare chiar  am intenţionat să fac asta ? oare chiar am vrut să te fac să înţelegi care e anotimpul meu preferat ? Ei bine nu, nu asta am intenţionat asta şi nici să îţi zic care este anotimpul meu preferat, nici măcar nu am vrut să vorbesc despre anotimpuri doar că mintea nu face ceea ce vrea inima. Ea acţionează singură şi niciodată nu o contrazice nimeni, poate doar conştiinţa  …dar dacă ar fi invers ? dacă mintea ar acţiona la comandă inimii… oare ce s-ar întâmpla ? 

Întâlnire de grad 0 ...

          Probabil vă întrebaţi ce mai înseamnă şi asta, sau unde mă cred, în ce film sau joc  celbru… ei bine ţin să vă anunţ că nu este nici un film, nici un joc , nici macar o întâlnire de grad 0 , ci o simplă iubire …

…“Da ,ştiu te-am dezamăgit” probabil că aşa ar trebui să încep  dar nu , nu şi de data asta pentru că de data asta nu te-am dezamăgit ci din contră de data asta te-am iubit : de data asta te-am privit altfel ,numai pe tine, lăsând restu lumi la o parte …. Şi o să mă întrebi ce am vâzut ? Ce a reuşit să mă facă să mă răzgândesc şi  să mă întorc la tine ? Ei bine există un singur răspuns MAGIA . Şi nu mă cred în poveştile cu zâne care cu magia lor salvează lumea ,nu, din contră mă cred în lumea vrăjitoarelor care reuşesc să transforme lume în ceva întunecat şi rece, dar atunci când eşti lângă mine când îmi sopteşti tandru şi blând “ bebe te iubesc! “ simt că plutesc simt că nu mai  am altceva de făcut decât să te iubesc şi să îţi ofer şi ultima fărâmă din mine…. Şi o să mă întrebi iar de ce ? De ce schimbarea asta radicală? De ce acum când e prea târziu ? O să îţi răspund simplu “ Pentru că e unica  iubire ....”.