Era o zi frumoasă de vară stăteam pe o bancă în parc încercând să îmi pun ordine în gânduri. Intrasem în altă lume, într-o lume supranaturală învăluita parcă în voal negru de catifea . Deodată o fetiţă de vre-o 6 anişori cu chip angelic a venit la mine şi m-a întrebat : “ De ce plouă în sufletul tău când afară este aşa frumos? ” . Revenind la realitate am realizat că plângeam … nu sesizasem lucrul acesta până atunci nu simţisem acele picături de cristal ude şi reci alunecând încet pe obrajii mei, însă acum parcă ele îmi tăiau faţa, parcă le simţeam greutatea mai mult ca oricând …. Încercând să îi răspund fetiţei tot ce am putut scoate din suflet a fost un simplu oftat . Fetiţa se uită la mine cu ochişorii ei mari şi albaştri asteptând un răspuns , dar acel răspuns nu mai sosea şi mă pierdeam în ochii ei adânci alunecând din nou în acea lume lipsită de bucurie . După un timp ea a întrebat “ Te-ai certat cu cineva ? “. I-am răspuns cu un simplu “ Nu “ ,nici de data aceasta nu am reuşit să îi dau o explicaţie pentru lacrimile şi tristeţea mea, tot ce aveam în minte erau cuvintele rostite de ea “ ploaia sufletului “ aparent banale dar defapt explicau totul , războiul din mintea mea, suferinţa inimii şi dorinţa de a scăpa de ele pentru totdeauna …Fetiţa văzând că nu pot să îi ofer nici un răspuns ma luat de mână spunându-mi “ Ştiu de ce ai nevoie să îţi recapeţi fericirea! “ . Atunci m-a rugat să o urmez pâna la terenul de joacă … confuză si obosită de atâtea gânduri am urmat îngeraşul cu părul de aur care mi-a deschis poarta spre o altă lume, una lipsită de probleme, cea a inocenţei, a simplităţii şi a iubirii, mi-a deschis poarta copilăriei . O poartă la care toţi avem acces dar mulţi uităm de ea şi lăsăm problemele să ne ascundă calea spre fericire ....
 |
| fata cu părul de aur ... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu